Stagiul de practică Bulboacă și Asociații – testimoniale

Firma de avocatura “Bulboacă şi asociaţii” a organizat in perioada august-septembrie un stagiu de practica. În cadrul acestuia program au participat 4 studenți ai Facultății de Drept din cadrul Universității “Alexandru Ioan Cuza” din Iași, motiv pentru care vă invităm să citiți câteva din impresiile colegilor noștri:

Mihai Colbu:

“Fiind în anul III, colegele mele erau în anul IV și aveau o experiență cu instanța și cu Tribunalul, însă eu simțeam că avocatura este pentru mine. Pur și simplu, am vrut să mă familiarizez cu acest tip de avocatură, pe lângă cel individual.Politica pe care o susține domnul Bulboacă – nu ţine neapărat de cunoștințele pe care le deții, ci și de tipul de om care ești și ce poți să oferi.

Am lucrat cam pe toate domeniile, în special pe Dreptul Civil. Am apucat să lucrez și pe Dreptul Muncii, și ce mi-a părut rău a fost că am lucrat doar o mică parte pe Dreptul Penal. Dar, fiind într-un an mai mic, mai am de învățat. Am fost și în instanță, nu am stat numai la birou. Și asta este foarte important. Nu intervine monotonia.În birou, lumea e diferită de cum e afară. Nu în sensul rău, mă refer la retreat-ul la care am participat: am socializat cu lumea, am apucat să îi cunoaștem. Aici era doar strictul necesar, nu aveai timp de socializare.

Ce ne-a ajutat pe noi, și probabil și pe cei din firmă, a fost posibilitatea de a ne da seama dacă vrem să continuăm în acest domeniu. Am încercat și am văzut.
Vezi cum stau lucrurile, asta e cel mai important. Adică îți faci o idee despre ce poți să faci, ce știi să faci și dacă îți place.”
Maria Ghinea:

“Eu, în anul III, nu eram sigură ce vreau să fac. La începutul anului III era foarte clar: <<Vreau să mă fac judecător, gata!>> Apoi am făcut practică la instanță. Nu mi-a plăcut deloc! M-am simțit groaznic. Când au venit la noi la Iași trei firme de avocatură… nu am ajuns la prezentările celorlalte două, iar cea a firmei „Bulboacă & Asociații” a fost foarte inedită. Au venit Adrian Bulboacă și Isabela Popa. Erau foarte pasionați, vorbeau cu foarte mult patos despre mediul în care lucrează, despre tipul de activitate pe care-l fac, și am zis să aplic, mai ales că nu știam foarte bine ce vreau să fac. Cam asta a fost premisa.

În Iași sunt mai multe cabinete individuale, nu există firme de avocatură. Așa că e cam greu. Fiind cabinete individuale, sunt foarte ocupați, și cam greu ar putea să se ocupe de tine.

La interviu mă așteptam la acțiunea revocatorie, dar totul a fost: <<Care sunt pasiunile tale, ce faci în timpul liber?>>. Am simțit că prevalează individualitatea ta. Într-adevăr, cunoștințe are toată lumea. Să recunoaștem – din Facultate vii destul de pregătit. Contează modul în care aplici, în care reușești să interpretezi informația și să știi unde să cauți. Practic, aici, în firmă, când am făcut task-urile pe care le-am avut de îndeplinit, a fost așa: era informația brută, pe care o aveam din timpul Facultății, iar în rest trebuia să știm unde să căutăm. Să plecăm de la un pattern și să elaborăm de acolo. A fost foarte interesant, pentru că e foarte important să știi unde să cauți și după asta să te descurci.

Am fost în departamente diferite. Eu am fost la departamentul de consultanță și am mai lucrat puțin pe Dreptul Muncii. În principal, am lucrat cu Legea societăților comerciale, ceea ce este cam dificil pentru că noi, la Iași, facem asta în anul IV. Era un lucru total nou. Dar în primele săptămâni am avut legătură cu Dreptul Civil. Așa că mi-a fost mai ușor și eram foarte promptă, pentru că informația era proaspătă. Am fost și în instanță. Am simțit că task-urile te și responsabilizează. Adică nu mai ai responsabilitatea de la Facultate: ai de făcut un eseu; îl faci bine sau nu… tot iei un 8, 9. Dar aici e un caz concret care chiar conteaza.
Mi-a plăcut activitatea aici, în primul rând pentru că este o activitate dinamică. Te întâlnești cu multe domenii ale Dreptului.

Eu aș recomanda pentru că este ceva nou. Cum spuneam, la Iași nu sunt case de avocatură. Și vii aici, unde este un întreg mecanism în domeniul juridic. Îți dă o arie largă. Important este și contactul cu oamenii, cu cei din țară, din alte țări, cu investitori etc.”

Corina Ezaru:

“Motivul pentru care am ales să aplic și să particip la acest internship a fost că e un unghi al profesiilor juridice care nu-mi era cunoscut. Și cred că aici vorbesc în numele tuturor – ca student din provincie, chiar dacă Iașiul nu e tocmai provincie față de celelalte orașe ale țării, dar față de București… din perspectiva unui student de la „Cuza”, avocatura de consultanță este un domeniu pe care nu îl putem accesa din timpul Facultății, prin programele de practică ce ne sunt oferite. Acesta este motivul pentru care am ales să accesez stagiul.
Mie mi s-a părut [procesul de selectie] unul elaborat și foarte bine gândit. Etapizat. Bineînțeles, prima etapă a fost de trimitere a CV-urilor, a scrisorilor de intenție. Ulterior, am fost selectați pentru interviu. A fost foarte măgulitor. Cred că toți am trăit aceeași experiență. Am fost sunați și ni s-a spus că am fost selectați – doar 10 studenți din 100 de aplicanți. A urmat etapa interviului cu domnul Bulboacă. Din nou, a fost gândit în așa fel încât să fie cât mai facil pentru noi – a fost prin Skype, ca să evite deplasarea noastră la București, în mijlocul semestrului. După interviu, am avut de redactat o analiză legală pe o speță făcută de cei de aici. Și apoi am primit răspunsul. După cum vedeți, cunoștințele juridice au fost verificate în ultima fază a selecției, ceea ce a fost foarte interesant. Cred că, înainte de toate, nu căutau neapărat studenți cu cunoștințe solide – și noi le avem, e o condiție de la sine înțeleasă –, cât mai ales studenți care să aducă ceva în plus. 

Am avut task-uri care s-au derulat pe perioade mai lungi – internship-ul a durat 6 săptămâni, dar e foarte important să te menții motivat gândindu-te la imaginea de ansamblu – la imensitatea proiectului la care lucrezi și la cât de importantă este chiar și bucățica ta de proiect pentru reușita tranzacției respective. În permanență mă motivam și îmi aminteam care este proiectul mare, nu bucățica aia. Cred că ne-am descurcat bine. Din fericire pentru noi, am avut task-uri din departamente diverse. Scopul internship-ului acesta este – să intri în contact cu cât mai multe departamente și arii de practică. Am avut task-uri diverse, pe baza cărora am învățat să ne descurcăm pe parcurs, pentru că acesta este genul de profesie juridică pe care o înveți foarte mult din mers. Și până începi să acumulezi cunștințe și vezi cum pui lucrurile în practică, ai foarte multe de încercat, de căutat. Am resimțit și noi frustrarea research-ului, frustrarea rezultatului pe care te chinui să-l găsești.

Colegii mei au vorbit despre cei din firmă ca oameni, eu o să vorbesc din perspectiva echipei de avocați. Mie mi-a plăcut foarte mult, pentru că am văzut ce presupune profesia aceasta, și mi-am dat seama că este foarte frumos, pentru că se interpretează foarte mult textul de lege, se problematizează foarte mult și nu se ia totul de-a gata. Asta mi s-a părut foarte provocator și foarte interesant pe parcursul internship-ului, că lecturai un text de lege, dar îl lecturai punându-ți întotdeauna semne de întrebare, problematizând, raportând la cazul tău. Cred că asta face foarte atractivă profesia de avocat. Profesiile juridice sunt așa, în general, pentru că ai de lucrat cu textul de lege și nu e un domeniu anost, dimpotrivă, este unul foarte interesant, care te provoacă zi de zi. E o experiență pe care orice student la Drept și-o datorează și nu cred că ar trebui să fie limitat de faptul că nu studiază la Universitatea din București. Sunt universități foarte bune pe tot cuprinsul țării. Se pot tatona din timpul anilor de studiu toate posibilitățile care există după ce termini facultatea. Noi cu asta am rămas, cu o experiență de care aveam realmente nevoie, un stagiu de practică întins pe o perioadă suficient de mare cât să rămânem cu o impresie puternică și să învățăm ceva. Intrând în an terminal, mai avem de trăit astfel de experiențe. Sfatul meu este ca orice student la Drept să încerce să obțină un astfel de stagiu de practică în cât mai variate locuri, pentru că îți răspunde și la întrebarea „Ce vrei să faci după?”, dar te și învață o mulțime de lucruri – și în plan profesional, dar și în plan personal.
Este important ca orice student la Drept să-și facă o părere proprie despre ce înseamnă avocatură și să nu afle din alte surse. Cel mai bine e să fii în mijlocul acțiunii. A spune „Da” unei astfel de experiențe înseamnă a avea parte de un sample din ceea ce înseamnă avocatura și e o experiență necesară.”

Georgiana Amăriuței:

“Experiența a fost una necesară. Teoria, în Facultate, e volatilă. Ai nevoie să vezi cum se cristalizează lucrurile și în practică. Așa că în anul IV o să am ocazia să chibzuiesc mai în cunoștință de cauză, decât dacă n-aș fi avut ocazia. Deci, e util.

La un moment dat, am avut o muncă de Sisif, dar eu cred că am depășit-o cu succes. A fost și muncă de consultanță, și noi am reușit să atingem și Penalul. A fost în regulă – o oportunitate de a pune în practică teoria de care exclusiv ne-am bucurat până acum.
Provocarea cred că e cuvântul de ordine. Sigur, în munca unei case de avocatură, probabil sunt perioade în care stresul e aproape de paroxism. Iată că am avut ocazia să vedem și situații în care am fost implicați, în sensul de a ne face simțit aportul la ieșirea dintr-un posibil impas. Am avut destule șanse să ne cultivăm răbdarea.
E de datoria noastră să nu înaintăm așa, „lăutărește”, în viață, mai ales din punct de vedere profesional, ci să abordăm cât mai multe profesii care țin de domeniu, pentru a chibzui în cunoștință de cauză.
Trebuie să cunoști. Nu trebuie să-ți refuzi această șansă de a cunoaște și, având la dispoziție toate informațiile pe care poți să le dobândești în săptămânile de practică la o casă de avocatură, poți fi mai avizat. Tu pentru tine, să-ți fii loial.”

Vezi sursa articolului.
comunidad